„Până nu vei face conștient ceea ce este inconștient, acesta îți va conduce viața și îl vei numi destin.”
Carl Jung
Cu toții ne dorim să fim iubiți.
Cu toții ne dorim să fim văzuți, ascultați, apreciați!
…dar, nu de puține ori, ne alegem parteneri cu care nu ne simțim așa cum ne-am dori.
Și ajungem să ne gândim astfel:
„De ce atrag mereu persoane indisponibile emoțional?” „Ies mereu cu același tip de partener, iar și iar.” „Știu că e o relație toxică, dar pur și simplu nu pot să plec.”
Ai avut vreodată sentimentul că relațiile tale par să urmeze același scenariu?
Te trezești din nou într-o relație în care simți că tu ești cel/cea care oferă mai mult?
Sau poate te întrebi cum de ajungi mereu să iubești pe cineva care nu e cu adevărat acolo?
Nu ești singur(ă). Adevărul e că nu ne alegem partenerii cu ajutorul logicii, îi alegem cu ajutorul sistemului nostru nervos. Iar acest sistem a fost “programat” în relațiile de atașament timpurii — unde am învățat ce înseamnă iubirea, cât de disponibilă este și ce trebuie să facem pentru a o primi.
Înainte să poți schimba un tipar, trebuie mai întâi să-l vezi clar.
De aceea, îți propun mai jos un exercițiu de auto-reflecție împărțit în patru etape. El te poate ajuta să identifici temele emoționale care îți influențează alegerile, chiar și atunci când mintea ta conștientă ar vrea altceva. Altfel spus, ne dăm jos ochelarii cu lentile roz și ni-i punem pe cei cu dioptriile potrivite.
Dacă vrei să completezi exercițiul de mai jos cu creion și hârtie, poți descărca AICI varianta pentru print.
PARTEA 1 – Lecțiile timpurii despre iubire
Îți amintești cum se simțea iubirea în copilărie?
Întrebare 1: „În copilărie, iubirea se simțea ca fiind…”
(ex: distantă, imprevizibilă, condiționată, sigură, copleșitoare, etc.)
Întrebare 2: „Pentru a primi iubire, trebuia să…”
(ex: fiu perfect(ă), fiu tăcut(ă), am grijă de ceilalți, îmi demonstrez valoarea, etc.)
Întrebare 3: „Când mă simțeam respins(ă) sau abandonat(ă), am învățat să…”
(ex: mă închid în mine, îi mulțumesc pe ceilalți, mă revolt, exagerez cu performanța, etc.)
Aceste răspunsuri nu sunt doar povești din trecut — ele sunt încă vii în alegerile tale actuale. Acolo unde a existat o lipsă, azi poate exista o căutare inconștientă de reparați, o speranță la mai bine.
PARTEA 2 – Frica din spatele tiparului
În spatele fiecărui tipar relațional dureros, există o frică. Nu alegem același partener pentru că „ne place suferința”, ci pentru că frica de necunoscut e mai mare decât durerea „familiară”.
Bifează ce rezonează cu tine:
☐ Mi-e teamă că sunt „prea mult” și că îi voi copleși pe ceilalți
☐ Mi-e teamă că dacă mă arăt complet așa cum sunt, voi fi părăsit(ă)
☐ Mi-e mai frică să fiu singur(ă) decât să fiu nefericit(ă)
☐ Mi-e teamă că nimeni nu mă va alege niciodată pe termen lung
☐ Mi-e teamă că nevoile mele mă fac de neiubit
☐ Mi-e teamă că mă voi simți prins(ă) într-o relație în care mă voi pierde pe mine
Completează:
„În momentul în care simt că cineva se îndepărtează de mine, tind să…”
(ex: insist mai mult, mă retrag, mă prefac că nu-mi pasă, etc.)
PARTEA 3 – Gândirea fantezistă
De multe ori, ceea ce numim “chimie” este de fapt familiaritatea cu o dinamică veche. Acolo unde ar trebui să fie realitate, proiectăm speranță.
Bifează gândurile care ți-au fost familiare:
☐ „Dar acesta e diferit — simt că e ca acasă.”
☐ „Dacă îl/o iubesc suficient, se va schimba.”
☐ „Nimeni altcineva nu mă va înțelege așa cum o face el/ea.”
☐ „Conexiunea e prea puternică ca să renunț.”
☐ „Poate trebuie doar să mă repar pe mine, și atunci va rămâne.”
Reflectează:
„Ultima dată când mi-am ignorat intuiția cu privire la cineva, ce anume speram să se întâmple în schimb?”
PARTEA 4 – Revenirea la tine
În spatele tiparului e o dinamică emoțională care se repetă.
„Care este euforia emoțională pe care o caut în relații?”
(ex: intensitate, validare, salvare, sentimentul de a fi nevoie de mine, aprobare, etc.)
„Care este prăpastia emoțională în care ajung?”
(ex: abandon, gol interior, anxietate, rușine, etc.)
„Acest ciclu îmi este familiar pentru că…”
(ex: seamănă cu relația mea cu ____, așa m-am simțit în copilărie, etc.)
Reflecție Finală
„Dacă sistemul meu nervos ar putea vorbi, ar spune că iubirea = __________.”
„Dar adevărul pe care încep să-l aleg este că iubirea poate însemna și =__________.”
Reflectează asupra acestor gânduri în următoarele 3 zile. Poate chiar încearcă să le discuți cu cineva de încredere sau să le notezi într-un jurnal.
Cum mă poate ajuta acest exercițiu?
În relațiile noastre, acel „inconștient” menționat de Jung în citatul de început, se manifestă prin tipare care par să se repete la nesfârșit — alegem același tip de partener, trăim aceeași durere, purtăm aceleași lupte. Și, deși credem că e vorba de ghinion sau soartă, adevărul este că acel „destin” este deseori un tipar interior neconștientizat. Doar când avem curajul să ne uităm cu adevărat la propriile răni, frici și nevoi nesatisfăcute, începem să ne eliberăm. Atunci începem să alegem conștient — și iubirea poate deveni vindecătoare, nu repetitivă.
Nu există „un tipar imposibil de schimbat”. Există doar tipare nevăzute, trăite pe pilot automat. Odată ce le numim, se deschide calea spre o alegere mai conștientă. Iar iubirea conștientă începe cu tine — cu curajul de a vedea cum răspunzi din punct de vedere emoțional, de a-ți recunoaște rănile și de a-ți da permisiunea să vrei mai mult pentru că… meriți mai mult.
